Totalul afișărilor de pagină

marți, 15 ianuarie 2013

Prințul și prințesa ( partea II )



Dulce prinț,
Avea ochii ca smaraldul,
Era frumos ca nimeni altul,
Avea părul, fir de soare,
Și o privire dulce, uimitoare.

Și prințesa e frumoasă,
Între stele e mireasă.
Are ochii rupți din lună,
Inima-i stă să apună.

Prințul Soare o zărește,
Inima ușor i se topește.
Ochii vag i se luminează,
Căci, la ea de mult visează.

Și răsună printre stele,
Cântece și vrăji de iele.
Însă preaiubita lună,
Le făcea mândră cunună.

Prințesa zâmbea dulce și lin,
Prințul Soare, al ei destin.
S-au luat ușor de mână,
Și s-au sărutat sub lună.

Martori ai iubirii pure,
Erau două stele imature.
Fost-au cununați de lună,
Aștrii le făceau cunună.

Și s-au întors pe Pământ,
Îi aștepta ploaie și vânt.
Un regat, două castele,
Iar la poartă zece iele.

Doar cu marea lor iubire,
Au dus ielele-n pieire.
Și au domnit peste regate,
Peste stele, peste noapte.

Iar cand viața s-a sfârșit,
Au fugit în asfințit.
Mai lucesc și azi pe cer,
Doua stele de mister.