Totalul afișărilor de pagină
luni, 28 ianuarie 2013
marți, 15 ianuarie 2013
Prințul și prințesa ( partea II )
Dulce prinț,
Avea ochii
ca smaraldul,
Era frumos
ca nimeni altul,
Avea
părul, fir de soare,
Și o privire
dulce, uimitoare.
Și prințesa
e frumoasă,
Între stele
e mireasă.
Are ochii
rupți din lună,
Inima-i stă
să apună.
Prințul
Soare o zărește,
Inima ușor i se
topește.
Ochii vag i se
luminează,
Căci, la ea
de mult visează.
Și răsună
printre stele,
Cântece și
vrăji de iele.
Însă
preaiubita lună,
Le făcea
mândră cunună.
Prințesa
zâmbea dulce și lin,
Prințul
Soare, al ei destin.
S-au luat
ușor de mână,
Și s-au
sărutat sub lună.
Martori ai
iubirii pure,
Erau două
stele imature.
Fost-au
cununați de lună,
Aștrii le
făceau cunună.
Și s-au
întors pe Pământ,
Îi aștepta
ploaie și vânt.
Un regat,
două castele,
Iar la
poartă zece iele.
Doar cu
marea lor iubire,
Au dus
ielele-n pieire.
Și au domnit
peste regate,
Peste stele,
peste noapte.
Iar cand
viața s-a sfârșit,
Au fugit în
asfințit.
Mai lucesc
și azi pe cer,
Doua stele
de mister.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)