Totalul afișărilor de pagină

luni, 17 decembrie 2012

Fluture de decembrie


Avea aripii vii și colorate,
S-a născut și s-a izbit de gheață,
Nu știa ce-i aia moarte,
Era iarnă, frig și o albastră dimineață.


 

Gerul l-a cuprins, sufletul i-a amorțit,
Oceanul alb, l-a furat în vâltoarea lui.
Se ruga să mai trăiască, până la asfințit,
Căuta cu gândul doar căldura soarelui.





 
Avea sclipiri naive, dulci și cristaline,
Gerul îl certa, parcă mult prea crunt,
El, cauta flori și miresme divine,
Și a încercat să zboare cu primul albastru vânt.

 
A zburat, dar în neștire a căzut,
I-au crescut aripi fierbinți de gheață,
Se simțea trădat de vânt,
Dar primea o altă viață.


Era mândru și fălos,
Mirosea dulce ca mierea,
Mort în viață, mort frumos,
Ce din gheață-și lua puterea.




sâmbătă, 15 decembrie 2012

O rimă oarecare


Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,
Nici nu știu când ai venit și nici când ai plecat.
Eu vedeam un dulce răsărit, dar tu ziceai că e apus,
Căci multe mai erau de zis și multe nu s-au spus.

 
Viața e o poezie, destinul un demers,
Iar eu în cruda-mi neștire îți dăruiam un vers.
Eu, tu, noi, eram o rimă oarecare,
Și o metaforă târzie, ce s-a pierdut în zare.


 
Ne pregăteam naivi, de un crud război,
Dar poezia s-a împărțit stupid la doi.
Două rime, două versuri, două destine,
Eu spun că-i rău, tu zici că-i bine.


 





Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,
Poate vroiam o simplă rimă, dar încă n-am aflat.
Eu citeam o dulce vioară, tu auzeai o banală poezie,
Căci multe erau de făcut, dar nu aveau să fie...