O rimă oarecare

Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,

Nici nu știu când ai venit și nici când ai plecat.

Eu vedeam un dulce răsărit, dar tu ziceai că e apus,

Căci multe mai erau de zis și multe nu s-au spus.

 

Viața e o poezie, destinul un demers,

Iar eu în cruda-mi neștire îți dăruiam un vers.

Eu, tu, noi, eram o rimă oarecare,

Și o metaforă târzie, ce s-a pierdut în zare.

 

Ne pregăteam naivi, de un crud război,

Dar poezia s-a împărțit stupid la doi.

Două rime, două versuri, două destine,

Eu spun că-i rău, tu zici că-i bine.

 

Nici nu știu când a început, nici când s-a terminat,

Poate vroiam o simplă rimă, dar încă n-am aflat.

Eu citeam o dulce vioară, tu auzeai o banală poezie,

Căci multe erau de făcut, dar nu aveau să fie...