Șade măicuța la
poartă,
Și privește
îngândurată,
Se uită pierdută în
zare,
După feciorul cel
mare.
Șade maica și
suspină,
Nu-i laleaua în
grădină,
Șade taica
îngândurat,
Că bujorul i-a
plecat.
Și așteaptă nopți și zile,
Să-și vadă copiii
bine.
Și așteaptă
plângând la masă,
Să le vină copiii
acasă.
Timpul rău i-a
vestejit,
Astăzi părul le-a
albit,
Fața le e brăzdată
în lacrimi,
Inima-i plină de
patimi.
Dragi copii să vă
gândiți,
La scumpii voștri
părinți,
Oricât de mulți
bani ar fi,
Nu șterg dorul de
copii...
Iar în prag de
sărbători,
Vă așteaptă iubitori,
Să veniți copii,
acasă,
Și să stați cu ei
la masă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu