Totalul afișărilor de pagină

duminică, 4 noiembrie 2012

Poem... tu eşti

Tu ești un poem crud, cu rimă încrucișată,
Eu o metaforă târzie, izbită-n nori, uitată,
Nu pune punct, dă-mi astăzi doar o virgulă,
Nu mă lasa sa lupt cu rimele, eu, singură.
Ia-mă de mână, șoptește-mi în stiluri fermecate,
Hiperbole și comparații, de oameni, mult uitate.
Citesc în ochii tăi, sclipiri de ametist,
De am în suflet toamnă, în versuri doar exist.
În cântece de păsări și în priviri de toamnă coaptă,
Cad frunze arămii și-n ele dulce șoaptă.
De-i zbuciumat pământul, vino cu mine în nori,
Și să dansăm pe stele, pierduți până în zori.
Afară-i amorțeală, miros de smoală, plumb,
Vino cu mine-n cer, ca nu-i loc pe pământ.
Ți-am pregătit un Univers de stele,
Uita-vei tu de patimi, de zbucium, doruri grele.
Azi noapte mândra lună ne-a împletit cunună,
Din stele dulci, tacute și cu sclipiri de brumă.
În universul nostru, în versuri să dansăm,
Când vine răsaritul, cu îngerii zburăm...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu