În cutia de metal,
Ce transportă vagi destine,
Ce transportă vagi destine,
Vreme trece, Vreme vine.
Călătorii-s abătuți,
Duși de griji în timp, trecuți.
Fiecare om, în parte,
E un suflet, dulce carte.
Într-un colț mai cu pricină,
Un miros de naftalină,
Pe un scaun mai în spate,
Un parfum de doamnă fină.
Parcă-s duși ușor de val,
Privesc abătuți pe geam.
Și pe chipurile lor,
Vezi sculptura anilor.
Riduri, fire albe și obraji de ceară,
Deși-s liniștiti, sufletul le zbiară.
Într-o altă parte, suflet inocent,
Copilaș drăguț, mic și incoerent.
Protejat cu drag în brațele caldei mame,
Și ferit e el de rău și de spaime.
Patru roți, mii de destine,
Vreme trece, Vreme vine,
Gânduri, zâmbete, suspine,
Cărți de viață, priviri line...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu