Pentru tatăl meu... Dumnezeu să-l ierte.

Dragă tată, ți-am scris astăzi un vers,

Dar tu n-auzi, nu poți nici să îl vezi.

Eu te strig, dar nu răspunzi,

Eu îți vorbesc , dar tu n-auzi.

Și te implor pentru ultima dată,

Ridică-te din sicriu tată!!!

Pământul rece s-a deschis,

Cu negre brațe te-a cuprins.

Eu n-am vrut să te las să pleci,

Dar spune tată, tu ce alegi ?

În piept aveai un dulce martisor,

Clipele-s atât de reci și dor.

Alături îți stăteau plăpânzii ghiocei,

Ce nu pot spune eu, îți murmură cruzi ei.

Viața e grea și tare e nedreaptă,

Un cimitir de plumb, tăcut azi te așteaptă.

Tu pleci și-n urma ta ne lasi,

Nu vezi tăticule, ai tăi copilași??

Nu vezi că plănge și săraca mama?

Ridică-te și spune-i tu ceva...

Tăticule, sub pernă ți-am pus o poezie,

Să te-nsoțească ea, în drum spre veșnicie.

Din lacrimi fierbinți, ți-am împletit inele,

Ce nu am mai zis eu, sa-ți spună, tată, ele.

Și tot te mai implor o dată,

Deschide ochii, vorbește-mi tată!!!