Dragă tată, ți-am
scris astăzi un vers,
Dar tu n-auzi, nu
poți nici să îl vezi.
Eu te strig, dar
nu răspunzi,
Eu îți vorbesc ,
dar tu n-auzi.
Și te implor
pentru ultima dată,
Ridică-te din
sicriu tată!!!
Pământul rece s-a
deschis,
Cu negre brațe
te-a cuprins.
Eu n-am vrut să
te las să pleci,
Dar spune tată,
tu ce alegi ?
În piept aveai un
dulce martisor,
Clipele-s atât de
reci și dor.
Alături îți
stăteau plăpânzii ghiocei,
Ce nu pot spune
eu, îți murmură cruzi ei.
Viața e grea și
tare e nedreaptă,
Un cimitir de
plumb, tăcut azi te așteaptă.
Tu pleci și-n
urma ta ne lasi,
Nu vezi tăticule,
ai tăi copilași??
Nu vezi că plănge
și săraca mama?
Ridică-te și
spune-i tu ceva...
Tăticule, sub
pernă ți-am pus o poezie,
Să te-nsoțească
ea, în drum spre veșnicie.
Din lacrimi
fierbinți, ți-am împletit inele,
Ce nu am mai zis
eu, sa-ți spună, tată, ele.
Și tot te mai
implor o dată,
Deschide ochii,
vorbește-mi tată!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu