Zi de zi, tot pe
vechile trotuare,
Mergând parcă
într-un vis,
Vezi făcându-și loc
sub soare,
Cu ochi negri, alb
abis,
Printre anii
trecători,
Privind vag, miile
de călători.
Unii-s amețiți de
viață,
Alții de alcool,
Unii-s pură
dimineață,
Alții, stropi de
etanol.
Cară viața în
spinare,
Lasă urme albe,
adânci,
În praf vechi, pe
trotuare,
Cu priviri
albastre, lungi.
Draga lună, ce
dispare,
În strălucirea
dimineții.
Pe chip șade palid
soare,
Visători pe șirul
vieții.
În amiezi
dogoritoare,
Lasă-n urma lor
parfum,
Cu priviri
amețitoare,
Călători pe al
vieții drum.
Zi de zi, tot pe
vechile trotuare,
I-am văzut, ședeau
tăcuți,
Cu priviri rupte
din soare,
Ori prea tineri,
ori prea trecuți.