Totalul afișărilor de pagină

sâmbătă, 9 februarie 2013

Descântec de primăvară



O, tu crudă iarnă!
Ți-am dat ochii mei căprui,
Dar tu ai furat verdele codrului.




O, tu dulce iarnă!
Zâmbete și lacrimi eu ți-am dăruit,
Ca să nu-ngheți zarea-n dulce asfințit.








Dar cu a ta putere n-ai să poți să iei,
Misterul primăverii cu zâmbete de ghiocei.
Și oricât ai fi tu de crudă și de rea,
N-ai să poți să furi, ghiocelului, menirea.



Iar noi oamenii, învăța-vom de la el,
Să răzbim prin gerul vieții, ca un ghiocel.
S-avem sufletul plăpâd, fața luminată,
S-avem voință de fier, inima curată.



Și de viața ne e grea, cum e gerul iarna,
Tot privind la ghiocel, să căutam puterea.
Să topim gheața vieții, ce ne înconjoară,
Fie cald în suflet, chiar de-i frig afară.