Vânzătorul de Vise

Vine nebun și amăgitor, în fiecare dimineață,
Îmbrăcat în alb, cu fața de ceară și ochi fără viață.
Ține pe palme un cufar plin cu nimicuri și vise,
Te lasă mereu în fața unor uși de mult închise.

Te atrage în joc, îți vinde iluzii,
Îți fură sufletul, îți dă doar confuzii.
Te îmbracă în aur, cristal și argint,
Pe cap îți pune coroană de iluzii și vânt.

Pe mâini îți pune  brățări de aur și soare,
Dar sunt doar cătușe de vise amăgitoare.
Îți cumpară sufletul cu chei dulci de speranță,
Dar ușile-s zidite, prin crăpaturi se scurge viață.

El râde ironic, se hrănește din tine,
Îți fură din nopți, îți fură din zile.
Te privește cu cald, cu drag și iubire,
Îți lasă cufărul și cruda-i menire.

Și te-ai trezit, soarele-ți bătea pustiu pe față,
În mâini aveai cufărul, dar nu aveai viață.
S-a deschis singur, era plin de gheață,
Vânzătorul de vise...amăgire...speranță...