Avea aripii
vii și colorate,
S-a născut
și s-a izbit de gheață,
Nu știa ce-i
aia moarte,
Era iarnă,
frig și o albastră dimineață.
Gerul l-a
cuprins, sufletul i-a amorțit,
Oceanul alb,
l-a furat în vâltoarea lui.
Se ruga să
mai trăiască, până la asfințit,
Căuta cu gândul
doar căldura soarelui.
Avea
sclipiri naive, dulci și cristaline,
Gerul îl
certa, parcă mult prea crunt,
El, cauta
flori și miresme divine,
Și a
încercat să zboare cu primul albastru vânt.
A zburat,
dar în neștire a căzut,
I-au crescut aripi fierbinți de gheață,
Se simțea
trădat de vânt,
Dar primea o
altă viață.
Era mândru
și fălos,
Mirosea
dulce ca mierea,
Mort în
viață, mort frumos,
Ce din
gheață-și lua puterea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu