Totalul afișărilor de pagină

marți, 2 septembrie 2014

Emoție


S-au scuturat salcâmii în așteptarea noastră,
Iar razele de lună se izbesc amețite în fereastră,
Te uiți la mine și te întrebi ce oare am…
Eu tac adânc și culeg stele căzute lângă geam.

Luându-mi chipul în palme, mă-ntrebi: ce ai copilă?
De ai  zâmbetul de gheață, dar privirea atât de lină…
Să te sărut pe frunte să vezi că te ador?
Și că îți voi fi alături și-n clipele ce dor.




Cu ochii îi vorbesc, dar buzele îmi tac,
Am trei stele în palmă și-ncep să le desfac.
Văzându-mă drogată de pulberea de stele,
Îmi promitea iubirea și un suflet cu inele.

Iar în privirea rece a nopții, cu un sărut mă încălzea,
Am adormit lângă fereastră, înfășurați într-o perdea.
Până în zori când razele adormite de soare,
Dădeau trezirea sufletului cu sclipiri îmbietoare…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu