Înfloresc
cireșii la sfârșit de ianuarie,
De câte ori ne contopim într-un sărut.
Și ochii mi se scaldă în privirea-ți aurie,
Nu știu de e prezent sau este doar trecut.
În primăvara sufletului meu albastru,
Cântau privighetori cu glas de aur,
Și împleteau suav destinul nostru,
Din stele îndrăgostite și frunze de laur.
Uite iubite dragă, au și rodit cireșii,
Era atâta soare, dar încă este noapte,
Din suflet noi rupeam nebuni, fâșii…
În albul întuneric, ne contopeam în șoapte.
De câte ori ne contopim într-un sărut.
Și ochii mi se scaldă în privirea-ți aurie,
Nu știu de e prezent sau este doar trecut.
În primăvara sufletului meu albastru,
Cântau privighetori cu glas de aur,
Și împleteau suav destinul nostru,
Din stele îndrăgostite și frunze de laur.
Uite iubite dragă, au și rodit cireșii,
Era atâta soare, dar încă este noapte,
Din suflet noi rupeam nebuni, fâșii…
În albul întuneric, ne contopeam în șoapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu