Paradox

Ne unește, ne desparte,
Un ocean de frământări.
Sufletul mi-e azi o carte,
Răsfirată în două mări.


Ne desparte, ne unește,
Un port vechi, în asfințit.
Printre valuri se zărește,
Un drum lung și pietruit.

Ne unește, ne desparte,
O privire, un gând, un vis,
Și se vede de departe,
Urma unui paradis...

Ne desparte, ne unește,
Doar a noastră amintire,
Stă pe un doc și se hrănește,
Din fărâme de iubire...