M-am rătăcit printre rime fără sens,
Îmi savurez cafeaua și încerc să mă trezesc.
Mă cuprinde neputința și un gol imens,
Cu o foaie și un pix, încerc să izbutesc.
În tălpile goale aleg la infinit,
Mă urmărește ceața la fiecare pas,
Îmi văd sufletu-n zare, ce bine, l-am găsit!
Era umed și gol, pierdut și fără glas...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu