Buzele tale,
nectarul florilor de mai,
Iar ochii tăi, roua
dimineților din rai.
Prin păr adie dulce
vânt de primăvară,
Iar pielea are
mireasma florilor de seară.
Te-am mângâiat,
aveai în suflet catifea,
Cu ochi cuminți, tu
mă priveai aievea.
Te-am sărutat,
aveai aromă de cireșe,
Și m-am pierdut,
fară măcar să-mi pese.
Și am evadat, o
seară printre stele,
Am vrut să cazi
sclavul buzelor mele.
Îngerii ne-au
cântat până în zori,
Și ne-au făcut
feeric pat de flori.
În zori am
coborât cu razele de soare,
Eu încă mă
scăldam în privirea-ți lucitoare,
Pe chipul de
suspine aveai urme de rai,
Iar eu, ce
mi-ai promis,
Frumoase
dimineți de mai...
foarte frumoasa poezia...chiar imi place!
RăspundețiȘtergeremultumesc :)
Ștergere