Dimineți de mai...

Buzele tale, nectarul florilor de mai,

Iar ochii tăi, roua dimineților din rai.

Prin păr adie dulce vânt de primăvară,

Iar pielea are mireasma florilor de seară.

Te-am mângâiat, aveai în suflet catifea,

Cu ochi cuminți, tu mă priveai aievea.

Te-am sărutat, aveai aromă de cireșe,

Și m-am pierdut, fară măcar să-mi pese.

Și am evadat, o seară printre stele,

Am vrut să cazi sclavul buzelor mele.

Îngerii ne-au cântat până în zori,

Și ne-au făcut feeric pat de flori.

În zori am coborât cu razele de soare,

Eu încă mă scăldam în privirea-ți lucitoare,

Pe chipul de suspine aveai urme de rai,

Iar eu, ce mi-ai promis,

Frumoase dimineți de mai...

TIMP

Vino, azi timpul n-are timp,

Iar orbi și muți în van ne mint.

Tu, din priviri tăcute pierdut mă cerți,

În ochii-ți de miere, cu drag mă ierți.

Vino, azi viața n-are viață,

De vezi o noapte grea, e pură dimineață.

Pe chipul tău de stele zace mândră, luna,

Eu n-am să aștept aici, pe veci, întotdeauna.

Vino, azi întunericul e alb,

Din lună curge râul, în care eu mă scald.

Pământul în flăcări aiurea mă reneagă,

Iar îngeri și demoni cu viața mă așteaptă.

Vino, azi Pământul e pătrat,

Iar fără de picioare, am mers în lung și-n lat.

Cu trup fără de suflet și suflet făr’ de trup,

Oamenii de ceară, file din viață rup.

 

Vino, azi viața are timp,

Iar întunericul e doar rotund pământ,

De simți că sufletu-ți aleargă,

Tu doar privește, iartă și așteaptă...

Pentru tatăl meu... Dumnezeu să-l ierte.

Dragă tată, ți-am scris astăzi un vers,

Dar tu n-auzi, nu poți nici să îl vezi.

Eu te strig, dar nu răspunzi,

Eu îți vorbesc , dar tu n-auzi.

Și te implor pentru ultima dată,

Ridică-te din sicriu tată!!!

Pământul rece s-a deschis,

Cu negre brațe te-a cuprins.

Eu n-am vrut să te las să pleci,

Dar spune tată, tu ce alegi ?

În piept aveai un dulce martisor,

Clipele-s atât de reci și dor.

Alături îți stăteau plăpânzii ghiocei,

Ce nu pot spune eu, îți murmură cruzi ei.

Viața e grea și tare e nedreaptă,

Un cimitir de plumb, tăcut azi te așteaptă.

Tu pleci și-n urma ta ne lasi,

Nu vezi tăticule, ai tăi copilași??

Nu vezi că plănge și săraca mama?

Ridică-te și spune-i tu ceva...

Tăticule, sub pernă ți-am pus o poezie,

Să te-nsoțească ea, în drum spre veșnicie.

Din lacrimi fierbinți, ți-am împletit inele,

Ce nu am mai zis eu, sa-ți spună, tată, ele.

Și tot te mai implor o dată,

Deschide ochii, vorbește-mi tată!!!