O altă Catălina...

Lasă lumea ta și vino,
Doar în brațe să mă iei.
Lasă lumea ta și spune-mi,
Că sunt una-ntre femei,
Că sunt una ca și luna,
Cea mai dulce lacrimă,
Zâmbet cald și patimă...


Astfel zise Catălina,
În zadar se chinuia,
Că nici ea nu este luna
Și nici el nu-i pentru ea.


Ea, e o prințesă dulce,
Cu ochi mari, frumoși, căprui
El un prinț din altă lume,
Crai frumos al cerului.


O, iubitul meu prea scump,
Inima tare mi-ai frânt.
Lasă stelele și luna,
Și ascultă-mi inima...


Nu pot scumpa mea iubită,
Caci în cer, eu sunt legat,
Distrug stele și mă zbat
Și mi-e inima rănită...


Astfel o iubire pură,
Se sfărâmase în mii de stele
Strălucesc și azi pe cer,
Cer al dorurilor grele...

PENTRU CEI CE M-AU IUBIT

                                        Pentru cei ce m-au iubit
                                Pentru cei ce m-au lasat,
                                Pentru cei ce m-au urat,
                                Pentru cei ce m-au tradat...
                                Astazi va trimit din inima, lumina,
                                Fericire si-o zi buna...

Toate trec...

Totul in viata-i trecator,

Viata insasi calator.

Si destinul, indrumator,

Totul in viata-i trecator.

Viata-i o filozofie,

Daca faci analogie,

Vezi cum se scurg clipele,

Numeri pe rand zilele.

Si pui toate cap la cap

Vrei sa vezi cum se desfac.

Cum sa opresti timpul in loc,

Vrei sa vezi de e un joc.

Viata e un vis frumos,

Dulce-amar si luminos,

Dar cu clipe efemere,

Unde tu nu ai putere.

Sa opresti timpul in loc

Si sa joci un ultim joc.

Viata este o balada,

De un dulce glas cantata.

Cantec, cantec ce destin.

Clipe trec si clipe vin.

Si se scurg minutele,

Iute mai trec zilele.

Viata e filozofia unui mare vis, frumos

Viata este doar o stea, de pe cerul luminos.

Viata este o balada,

De un glas tacut cantata...

Am vrut...

Am vrut să uit,
Și n-am putut...
Am vrut să zbor,
Și am căzut...


Am vrut să iubesc,                                     Sufletul meu rătăcește,
Și am rănit...                                              În abisul înghețat.
Am vrut să trăiesc,                                     Liniștea nu își găsește,
Și am murit...                                             În curând va fi uitat.

                                                                             Sunt un mort, dar cu viață,
                                                                             Cu ochi negri și tăcuți...
                                                                             Și am sufletul de gheață,
                                                                             Merg prin foc,încet,desculț...


                                                                              Și am ars ușor, de tot...

                                                    Praf, cenușă sunt     

                                                       De aș mai vrea nu pot,

                                                                  Căci m-am spulberat în vânt...

Îngerul negru

 
Nu-mi ajunge-o viață întreagă,
Să repar ce am facut...
M-am sfărâmat în mii de pietre,
Praf și...pulbere...am căzut.

Aripile de-altă dată,
Mi s-au rupt și ele acum,
Nu voi zbura niciodată...
Ard încet și se fac scrum...

                                                                                                            


Cerul plânge, mă reneagă,
Nu mă vrea acolo sus...
Iar abisul mă așteaptă,
Sufletul...deja s-a dus...


 Ard încet, în foc de gheață...
 Ard și nu ma pot opri...
Azi am încetat din viață.
Ce a fost nu va mai fi...

Dragostea

     Dragostea e un izvor,                              Dragostea e mii de stele,
Suferinta si mult dor.                            Foc in inima, doruri grele.
     Dragostea este o mare,                            Dragostea e...dragoste,
Pasiune arzatoare...                             Uneori o pacoste.

     Dragostea e lacrima,                                 Dragostea e un joc de carti,
Suferinta, patima.                                  Castigi o data si-n rest pierzi.
     Dragostea este un zambet,                         Dragostea este o floare,
Un foc viu intrat in suflet...                      Frumoasa si-nselatoare.

    Dragostea este un joc,                                Dragostea e puritate,
Apa, pulbere si foc.                               O lumina in miez de noapte.
    Dragostea e o furtuna,                                 Dragostea e fericire,
Ploua cu lacrimi si tuna.                          Trup si suflet daruire...


Dragostea este cel mai frumos sentiment in vreme de soare si cea mai arzatoare suferita in vreme de furtuna...

Ma pierd...

Ma pierd in ochii tai ca marea,
Si as vrea sa-ti simt din nou chemarea.
Ma pierd in ochii tai ca cerul,
Si as vrea ca tu sa-mi alini dorul.


Ma pierd printre mii si mii  de stele,
Si as vrea sa ma cauti printre ele.
Ma pierd in vis,ma pierd in noapte,
Si aud doar ale tale soapte.


Tu ma gasesti, dar eu ma pierd din nou,
Fug si ma ascund intr-un cavou.
Intr-un cavou al timpului trecut,
Ce ma asteapta singur si tacut...


Ma pierd in ploaie si furtuna,
In suflet fulgera si tuna...
Ma pierd in strigate si soapte,
Dar ma regasesc in miez de noapte...

In suflet simt doar colti de lup...
Ma zbat si strig si nu am unde sa ma duc.
Imi curge sange rece si albastru,
Iar sufletu-mi e numai un dezastru.


Si iar ma pierd si iar ma regasesc...
Sunt moarta...dar totusi traiesc...
Gura-mi plange, ochii mei vorbesc,
Nici nu mor, nici nu traiesc...


''In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se
cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste...'' Octavian Paller.