Poveste de toamnă

Soarele pasiv dispare
Și apare-n zare luna,
Sus pe cer e sânge, foc...
Așa a fost, așa va fi,
Acum, mereu, întotdeauna.
Timpul nu ne iartă și nu stă în loc.




Printre aștri, mândra lună,
E regină, e nebună,
Norii cântă și bârfesc,
Stelele se iau de mână
Și dansează, îi fac cunună.
Jos, oamenii tacuți de griji,
Scurta viață își trăiesc.

Mai la vale, în cimitir,
Patru suflete vorbesc.
E o mireasmă îmbietoare
De tămâie și de mir,
Vor să plece dar nu reușesc.

Cântă corbii a furtună,
Zboară abătuți pe cer,
Ploaia n-a venit de-o lună,
Și-n pământ e numai ger...

Plâng copacii după verde,
Au în suflet o furtună,
O furtună  de culori,
Palidă- portocalie,
Și plecată-i dulcea rouă,
De acum e numai brumă.
Zarea-i moartă dar e vie...

Întunericul a venit,
Cu a lui mare stăpânire.
Și începe altă viață.
Oamenii privesc pasivi,
N-au pe chip strop de uimire,
Până maine dimineață...

Când dispare mândra lună,
Și cu zâmbetul ei rece,
Stelele și le adună,
Aștepta-va ora zece...

Doi copii...

 

Doi copii pierduti in noapte,

Regasiti in mii de soapte,

Ne intalnim in stele, nori,

Ne privim pana in zori.

Ai un zambet rupt din soare,

Si-o privire uimitoare.

Ai un aer cald, din luna,

Eu, o inima nebuna...

Si, sub rece clar de luna,

  Ne luam usor de mana.

  Alergam, nebuni, pe nori

 Si murim de mii de ori...

Si ne nastem iar, din stele,

Din pustiu si doruri grele,

Din bucati calme de luna,

Din ocean, din a lui spuma.

Iar cand soarele rasare,

Adormiti, cadem in mare...

Si in apa ce straluce,

Ne topim usor si dulce.

Si-n sclipirea stravezie,

Pastram amintirea vie...

 

Neliniste...

Vreau sa evadez in tine, 

In chipul tau de suspine,

Fluturi, flori, raze de soare,

Si magie plutitoare...

Tu ma scalzi in stropi de soare,

In privirea-ti iubitoare.

Eu dispar cu luna-n zori,

Tu ma cauti printre nori.

Fug, m-ascund in cer, in stele,

Fug de patimile mele.

Tu ma cauti in zadar,

Ma gasesti dar eu fug iar.

In sclipiri de diamante

Si in praf de stele moarte,

Imi pun sufletul, iubirea,

Sa fiu pulbere-i menirea.

Pulbere de stele, luna

O! tu inima nebuna...

Straluciri negre de soare,

Cu-o viteza uimitoare,

Cad si se topesc in mare...

Suflet de catifea

 O, tu suflete de catifea,

 Cu aroma de cafea,  

Ai sclipiri de ametist,

 Nici prea cald si nici prea trist.  

Azi, esti dulce si suav,

Maine, un pic mai firav...

Tot asa si zi de zi,

Vrei sa pleci...nici tu nu stii...

Ochii-ti rad si gura-ti plange,

Lumina, nu te ajunge...

Straluciri de chihlimbar,

Tot te zbati, dat in zadar.

Suflete de catifea,

Ce apari, usor, aievea,

Gaseste drumul spre zenit,

Poseda-ma, de m-ai gasit.

Trecem noi si peste asta!!!

N-o fi viata chiar asa...
Ca sa vreau sa scap din ea.
Am necazuri...pfff o mie,
Dar le duc cu veselie...


Am momente bune, stiu,
Cat traiesc si am sa fiu...
Eu pun totul doar la spate,
Si ma doare-n cot de toate!!!

Orizont albastru...

S-a nascut din spuma marii
Si din suspinul tacerii,
S-a nascut din dulce soare
Si s-a botezat in mare.

Ea e singura tot timpul,
O asculta numai vantul,
Pescarusii uneori
Si numai cativa trecatori...

Marea este a ei casa,
Si acolo ea-i frumoasa.
Ca un diamant straluce,
Azi e-aici, maine se duce...

E frumoasa ca un soare,
Are o inima ce doare,
Zi de zi s-a chinuit
Si de dor ea s-a sfarsit.

Lacrimile ei sunt marea,
Valurile-i sunt chemarea,
Pescarusii sufletul,
Iar soarele zambetul...

O frumoasa calamitate...

       O frumoasa calamitate... asta sunt eu...sau poate tu.Orice faci simti ca gresesti, nu conteaza, e dreptul tau sa gresesti, e dreptul nostru, al tuturor. Suntem oameni nu roboti, deci nu facem totul corect.Cauti norocul de ani de zile si tot nu il gasesti, opreste-te ca nu il vei gasi niciodata. Norocul? de cand il tot cauti mai bine ti-l faceai singur. Invata  sa reciclezi, sa faci din lucrurile rele din viata ta ceva bun. Nu conteaza ca viata e grea, ca e urata si ca uneori ti-ai dori sa nu mai traiesti, ca nu gasesti nimic bun in lumea asta...gandeste-te la cei care mai au doar o zi de trait...care ar da orice doar sa le mai bata inima, sa simta razele soarelui, sa mearga descult prin ploaie...asa ca tu bucura-te de ceea ce ai-viata. Cum e ea, buna sau rea  viata trebuie traita din plin. Bucura-te de un apus de soare, de un strop de ploaie, bucura-te ca traiesti, ca faci parte din aceasta lume. Bucura-te, esti unic!