Îți amintești?

Îți amintești când tu mi-ai spus,

Să plec, să-mi iau bilet doar dus?

Cu chipul în palme am plecat.

Îți amintești când tu mi-ai spus,

Că dragostea nu-i de ajuns?

Să plec, să uit…și te-am uitat.

Îți amintești când tu mi-ai spus,

Că dragostea e la apus?

Și multe au fost, iar multe nu-s.

Și m-ai lăsat, nepăsător,

Să plec cu un bagaj de dor.

Îți amintești cum mă priveai?

O altă viață așteptai.

Și căutai iubiri perfecte,

Într-o cutie cu defecte.

Acum mă vrei iar lângă tine,

Dar nu se poate, știi prea bine,

Căci eu mi-am luat bilet doar dus,

Iar astăzi n-am nimic de spus!

 

Te-aș iubi

Eu te-aș iubi, dar timpul nu mă lasă,

Eu te-aș iubi, dar ar fi o pedeapsă,

Căci luna-n taină mă blesteamă,

Iar orbii văd acum de a ei teamă.

Eu te-aș iubi cu toată a mea ființă,

Eu te-aș iubi și ți-aș jura credință,

Dar soarele prea tare arde-n noapte,

Iar muții vorbesc acum în șoapte.

Eu te-aș iubi și azi, poate și mâine,

Eu te-aș iubi, dar cât, nu mai pot spune,

Căci stelele descântă soarta-n vise reci,

Iar schiopii aleargă aiurea pe poteci.

Eu te-aș iubi, dar nu e cu putință,

Căci tu esti orb și mut făr` de credință.

Eu te-aș iubi și de-aș pica-n abis,

Dar tu ești schiop și alergi în al meu vis.

Spirit citadin

Zi de zi, tot pe vechile trotuare,

Mergând parcă într-un vis,

Vezi făcându-și loc sub soare,

Cu ochi negri, alb abis,

Printre anii trecători,

Privind vag, miile de călători.

Unii-s amețiți de viață,

Alții de alcool,

Unii-s pură dimineață,

Alții, stropi de etanol.

Cară viața în spinare,

Lasă urme albe, adânci,

În praf vechi, pe trotuare,

Cu priviri albastre, lungi.

Draga lună, ce dispare,

În strălucirea dimineții.

Pe chip șade palid soare,

Visători pe șirul vieții.

În amiezi dogoritoare,

Lasă-n urma lor parfum,

Cu priviri amețitoare,

Călători pe al vieții drum.

Zi de zi, tot pe vechile trotuare,

I-am văzut, ședeau tăcuți,

Cu priviri rupte din soare,

Ori prea tineri, ori prea trecuți.